Well,I have to tell you something...

This thing..well,it isn't working anymore.

Sorry Blogger.

Aicisa ma gasiti acum

Sa curga ganduri de sub aer

M'am ramolit.Ce e blogul asta al meu asa de sec acum si serios chiar uneori?

Unde imi sunt comicurile si posturile amuzante despre una si alta?Rusine,rusine,RUSINE!

Un an intreg nu am postat nimic important/interesant.Ce am de gand anul asta?Ma apuc din nou de lucru,o sa le fac pe placul celor care imi citeau blogul,colegilor mei si fostilor mei colegi carora le multumesc ca mi'au apreciat fiecare litera de aici.

Poate anul 2010 a fost cel mai important an din viata mea de pana acum.M'au maturizat atat de multe lucruri si ... ce mai, m'am schimbat.Sunt altfel.Sunt mai organizata,mai atenta,mai sigura pe mine si datorita schimbarilor astora o sa fac din Ganduri de sub aer un proiect...nunu.Cum sa ii zic?Il las proiect,cum altcumva as putea sa ii zic?

Deci ce o sa fac eu?O sa ma tin de Ganduri de sub aer,vreau sa ma defineasca,lumea cand o sa auda de Roman Ilinca sa nu zica "That ginger" (with no soul...care e treaba ca roscatii nu au sulfet?Eu am.) ci sa zica "tipa aia care insira ganduri pe un blog cu nume ciudat".Asa cum am observat unele persoane chiar s'au tinut de un jurnal si pentru ei poate chiar e mai mult decat un jurnal virtual ,asa vreau si eu sa ajung.Multe persoane mi'au dat un elan nemaipomenit in ultimul timp numai prin entuziasmul cu care faceau ceea ce le placea.

M'am inmuiat.De ce am facut asta in 2010?Imi vine sa ma vopsesc bruneta,sa imi arunc pinguinii de plus de nervi.Sunt mai suparata ca niciodata pe mine pentru ca am stat un an degeaba,un an in care puteam sa citesc,sa scriu,sa fac fotografii, sa ma exprim mult mai mult.Am privit si... am bagat la cap,dar nu e de ajuns!

Si prin aceasta postare promit un nou inceput, mai multe ganduri de sub aer,poate reeditarea visului in 3 parti "Doua lanuri" (acum ca ma uit la el l'am scris cu foarte multa neglijenta,poate din cauza entuziasmului meu de atunci ,deoarece am visat ceva cu simboluri care nu le'am mai intalnit).Multe postari sterse pentru ca...nu ma mai regasesc cum o faceam acum ceva timp in ele.

This is Ganduri de sub aer.

E liniste

Nu ma stropi nu ma stropi nu ma stropi.

Vremea rea transforma baltile in kamikaze,singura lor indatorire fiind sa iti murdareasca trenci-ul si apoi sa dispara incet,incet cand soarele apare de dupa blocurile trecutului comunist.

Intri in scara,scuturi umbrela.Esti ferita de orice strop de ploaie agasant care vrea sa iti intre in ochi.Desi totul in jurul tau e mizerabil iar vecinii tai iar si'o lasat gunoiul in fata usii,nu ti'e scarba.Multi te'ar crede nebuna pentru ca privesti holul blocului in liniste,simtindu'te calda chiar daca totul in jur e albicios si putin verzui din cauza gemuletelor de sticla menite sa lumineze cat de cat incaperea."Cat de liniste.".Mirosul ploii iti ajunge la nari,iar tu simti ca trebuie sa tragi totul in tine,cat mai mult,inspiri cu nasul si cu gura,inspira cat poti,cat mai e.Fii egoista,zgarcita,ia totul,ia linistea,ia ecoul pasilor de pe betonul lucios,ia mirosul ploii.Ia tot,caci meriti si ai de unde.

Ajungi in casa si iti trantesti cizmele pe gresie,fularul in cuier,umbrela in baie.Jos pantalonii,sus sosetele,jos maleta,sus hanoracul cu 3 marimi mai mare.Hanoracul e captusit cu ceva pufos,asa ca toate firele de par de pe mana te gadila si provoaca un tremur involuntar.

Cat chef ai sa scoti toate lucrurile din geanta sau sa iti piepteni parul umed si sa il prinzi intr'o coada?E un procent rusinos si renunti la orice tentativa de a te misca din camera.Pernele acoperite cu cearsaful portocaliu stau neatinse de la ora 8,de cand ai plecat.Numai simpla atingere cu obrazul al suprafetei reci iti relaxeaza nervii si incepi sa iti duci coltul gurii spre ochi.De ce zambesti?Nu ai mai facut asta de mult.Nu,nu,nu fizic.O faci sufleteste.Chiar incepi sa te bucuri de lucruri marunte?Nu te acuz.Pe ceva rece poti sa iti mai tii cat de cat degetul,dar cand e ceva fierbinte te cam arzi.Acum totul s'a racit.Nu mai e cald,nu mai auzi cum pocneste jarul sub mana ta,nu mai simti cum se sfarama totul sub tine.Cum esti, mai fericita?Nu te mai obliga nimeni sa iti pastrezi mana pe carbune si sa urli,dar sa fii nevoita sa te tii tare.Cineva a aruncat apa rece peste jar.A sfarait putin,dar e inevitabil.Nu poti da pe 'mute' sfaraitul.Poate nu il auzi,dar il vezi cand se incinge pentru o ultima flacara,se inroseste,apoi devine negru...apoi gri...apoi alb.E liniste.Nu iti mai stoarce apa din tine prin perechea de sfere verzi.Nici nu mai ai ce.Jarul a evaporat totul.Acum esti tu si celelalte sentimente care au ramas,care au fost neatinse.Si e bine,nu?E mai liniste?Eu zic ca da.

Zambesti cu gandul ca totul a fost in liniste tot timpul,dar voi ati ignorat asta.Cel putin acum e mult mai evident.E rece,dar de asemenea cald.Da,scumpo,asa simti ca inca traiesti.